Sistemul nervos
Sistemul
nervos, un tot unitar ca structură şi funcţie, poate fi împărţit în:
-
sistemul nervos somatic – asigură legătura dintre organism şi mediul său de
viaţă.
- sistemul nervos vegetativ- reglează activitatea organelor interne.
- sistemul nervos vegetativ- reglează activitatea organelor interne.
Ţesutul nervos este format din două
tipuri de celule: celule gliale şi neuroni.
Ce este neuronul ?
Neuronii sunt celule diferenţiate,
care au obţinut funcţii specifice. Ei transmit, generează şi
recepţionează
impulsul nervos şi au capacitatea de a genera şi
conduce semnale de natură electrochimică - impulsurile nervoase. Spre
deosebire de alte celule, ei nu se divid. Acest fapt înseamnă că tumorile
ţesutului nervos sunt date numai de celulele gliale. Celulele gliale
sunt celule-satelit
ale neuronului, cu rol trofic, de susţinere şi de protecţie.
Neuronii au unele particularităţi care îi
diferenţiază de alte tipuri celulare:
(1)sunt
celule care şi-au pierdut capacitatea de a se divide;
(2)
sunt extrem de longevive, putând funcţiona optim toată viaţa;
(3)au
o rată metabolică înaltă, necesitând un aport continuu de oxigen şi glucoză
fără de care mor în 6-7 minute;
Neuronul – structură/ alcătuire:
Neuronii
se
disting printr-o mare varietate de forme şi dimensiuni, dar indiferent de tipul
lor, sunt formaţi din corp
celular şi prelungiri celulare (un
axon şi una sau mai multe dendrite).
Corpul
celular (pericarionul)
este centrul metabolic şi de sinteză al neuronului şi conţine nucleul şi o mare parte din citoplasmă. Prezintă toate organitele comune
şi altor celule cu excepţia centrolilor şi organite specifice: neurofibrilele
şi
corpusculii
Nissl.
Prelungirile
celulare sunt
dendritele şi
axonul.
a) Dendritele sunt de obicei numeroase, scurte şi
bogat ramificate.
Asigură o arie vastă de contact (cu
alţi neuroni sau cu celule senzoriale) şi de recepţie a semnalelor, pe care le
conduc la corpul celular (conducere
centripetă).
b) Axonul este prelungirea unică şi mai lungă
a neuronului. Axonul conduce impulsurile nervoase de la corpul celular spre
capătul său terminal (conducere
centrifugă). Porţiunea
terminală a axonului este bogat ramificată şi constituie arborizaţia
terminală.
Clasificarea neuronilor
Se
face dupa
mai
multe
criterii:
vRotunzi
vStelaţi
vPiramidali
vFuziformi
vGlomerulari cu dendrite puţine, dar foarte ramificate.
-după numărul prelungirilor, pot
fi:
Øunipolari (adendritici)
Ø pseudounipolari
Øbipolari
Ø multipolari.
odupă dimensiunile axonului pot fi:
§tip Golgi
I cu axon lung
§tip Golgi
II cu axon scurt
§ amacrine fara
axon.
odupă lungimea dendritelor pot fi:
izodendritici
allodendritici
idiodendritici.
odupa functie –
pot fi: motori
senzitivi
de asociatie
secretorii.
Funcţiile neuronului
Un
neuron, prin
diferitele
sale părţi
componente,
exercită
cel puţin 4 funcţii:
-primeşte
informaţii
de la alţi
neuroni
(în special pe
calea dendritelor
şi a somei);
-execută
o computerizare, o sumare
particulară
a
potenţialelor excitatorii
şi inhibitorii
ce sosesc la
nivelul somei;
-conduce
potenţialele de acţiune de-a
lungul axonului
şi ramificaţiilor sale;
-transferă
informaţia primită
altor neuroni
sau celule
efectuoare
(musculare, glandulare, etc.).
Bibliografie
=Anatomia
omului – atlas şcolar
– Florica Ţibea, Editura Corint, Bucureşti, 2007
=Anatomia
omului şi elementede educaţie pentru sănătate -Mihaela
Marcu- Lapadat, MINISTERUL Educaţiei şi Cercetării, Proiectul pentru
Învăţământul Rural,
2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu